A sta cu nasul în carte, altfel

10269453_10203766043089252_8248390743087870806_nAm prins un fragment din cartea ”Prin Perdea”, de Aurora Liiceanu și mi-am amintit de câteva experiențe de ”stat cu nasul în carte”. Despre miros.

Prima imagine olfactivă, cea mai ”impunătoare” este mirosul unei reviste cu pagini lucioase, iar prima revistă cu pagini lucioase care mi-a căzut în mână și sub nas m-a învățat să bag nările în orice altă carte. A fost demult, eram mică și revista aceea reprezenta un catalog cu tendințe în moda și tehnologia celor din urmă ani ’80. Nu era de citit, nici de învățat ceva bun din ea. Dar avea un miros… hmm… să zicem că mă făcea să mă gândesc atunci la copiii fericiți din America. :))

Înainte de a merge la școală, luam de la ”Biblioteca Sătească” niște cărți ceva mai vechi și îngălbenite, care miroseau a ferfenițit și umed. Cu toate acestea, îmi plăcea că găseam în ele adevărate aventuri, iar mirosul acela greoi parcă avea un fel de mister. Mă uitam la tabelul lipit în dosul coperții și făceam asocierea mirosului cu cei care citiseră cartea înaintea mea. Era mirosul bibliotecii saaaauu… era mirosul adunat din casele celor care au citit cartea?

În aceeași perioadă descopeream cărțile din biblioteca din casa mare a bunicilor. Era fantastic sentimentul că puteam să miros ”clipele” pe care mama, mătușile și unchiul le-au petrecut la școală. Niște coperți groase, niște pagini galbene și un scris mărunt, în grafie chirilică – toate îngrămădeau un miros de plumb-tipar unic. În paralel, în casa altui bunic aveam o carte-enigmă cu descrieri de zodii, premoniții, orânduiri gospodărești și tălmăciri – editată în anul 1924. Avea pagini de ceară și mirosea a ceva ce nu poate fi descris. Era cea mai veche carte pe care o mai răsfoiam rar și o prețuiam. Cred că mirosea a timp și a război.

Nu se compară cu nimic mirosul manualelor stocate o vară în depozitul bibliotecii școlii, apoi împărțite la început de an școlar. Le primeam cu entuziasm și, înainte de a afla ”misterul” materiilor ce urmau a fi învățate, băgam nasul cât mai aproape de cotor, unde mirosul era mult mai concentrat și se mai păstra chiar și după câteva generații de utilizatori. Și încă ceva – aproape de cotor era și amestecătura aceea de lipici (cu o țesătură, uneori), care marca unicitatea manualelor. După aceste prime experiențe și după un semestru de școală, entuziasmul cu care miroseam cărțile scădea dramatic.

Tot la școală mai procuram și manuale auxiliare. Majoritatea – aduse din România. Țin să menționez că dura ceva până reușeam să punem mâna pe ele. Se făcea lista, apoi comanda etc. Cărțile din România aveau un miros al lor. Întotdeauna îl asociam cu seriozitatea și rigiditatea. În acele manuale găseam cele mai grele teme, cu probleme și subiecte de compuneri provocatoare. Și, oricât de grele ar fi fost, nu îndrăzneam să-mi permit să-mi displacă. Aveam un fel de respect, știam că nu făceam rost de ele atât de ușor. În concluzie, miroseau bine.

Apoi, nu știu în care paranteză de ani, au apărut toate aceste reviste de cultură generală, lucioase, colorate. Precedate de câteva experiențe în care niște Martori ai lui Iehova împărțeau broșuri cu imagini care îl reprezentau pe Iisus cu copii. Nu am regăsit niciodată mirosul catalogului din anii ’80, dar am asociat mereu mirosul acestor reviste noi și lucioase cu acele broșuri religioase.

Acum nu prea-mi mai afund nasul în cărți. Dar știu că o carte editată la Humanitas miroase diferit de una scoasă la Polirom. Cărțile de la Vellant miros ușor condimentat, iar cele de la Litera au odoare predominantă de lipici. Mai sunt câteva cărți de la Nemira care mi-au amintit de mirosul lucrărilor din seria veche a Bibliotecii Școlarului. Și știți a ce miros cărțile de la anticariat? A apă de colonie din iz de conifere cu rămășițe de naftalină sau, nu știu dacă vi s-a întâmplat să găsiți în cărțile vechi ale anticariatelor – un miros dulce, a parfum de femeie.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s