Cu forma unui trapez, neagră, ferfenițită pe la margini, cu fermoarul stricat, plină, prea plină. Cu un picior de copil atârnând înăuntru, peste niște pungi rufoase Kaufland sau Billa. O geantă obișnuită, cu colțuri roase. Geanta aceasta a fost neagră-lucioasă, iar acum e de un gri-mat. E mare. E a unei femei care are un copil de vreo 4 ani. Merg spre Anghel Saligny. Geanta e pusă jos, pe jumătate băgată sub scaunul de lângă ușă. Și un cap de urs de pluș răsare dintr-un colț.
Dintre toate – acel urs de pluș îmi creează un fel de stare. De vinovăție și milă. Că e lăsat, uitat acolo, strivit de toate cele. O fi acum niște bucăți de cârpe cusute, dar altădată nu aveam imaginea asta …
